După eşuarea guvernului de coaliţie Maniu-Mihalache-Averescu,
prim-ministru a fost numit generalul Al. Averescu, care urma să organizeze
alegerile pentru Cameră, la 25 mai, şi Senat, la 28 mai 1926. Alegerile din
1926 au reprezentat primul scrutin, la care au participat partidele politice
din Basarabia ca filiale ale partidelor din ţară, deoarece în 1923 fuziunile cu
organizaţii similare din Vechiul Regat erau un fapt îndeplinit.
Instalat la putere prin voinţa regelui
şi a liberalilor, Partidul Poporului vroia să obţină consimţământul voinţei
naţionale. Campania electorală a scos în evidenţă dorinţa averescanilor de a
„uimi” opinia publică românească şi cercurile opoziţiei prin rezultatele
obţinute.
Şi în această campanie simbolistica a
fost utilizată pe larg. Din banii statului au fost confecţionate mii de insigne
şi medalii cu chipul generalului, exista chiar o medalie specială, „Meritul
electoral”, care transforma campania într-o competitive nesănătoasă după
medalii. Manifestele electorale ale partidului de guvernământ erau în întregime
axate numai pe meritele lui Averescu, în conţinutul acestora ocazional era
menţionat numele partidului în fruntea căruia se afla generalul.
În Basarabia, ca şi în restul ţării, s-a
simţit o polarizare a forţelor politice în jurul liberalilor şi ţărăniştilor.
Ultimii au făcut bloc cu Partidul Naţional, înaintând o listă unică a Blocului
Naţional Ţărănesc. Pentru prima dată pe arena politică a Basarabiei, dar şi a
ţării, apărea o grupare de dreapta – Liga Apărării Naţional- Creştine, liderul
căreia era profesorul universitar din Iaşi A.C. Cuza. În alegeri, de asemenea,
şi-au înaintat listele grupări cu o popularitate scăzută, ca Blocul Muncitoresc-Ţărănesc,
Uniunea Cetăţenească ş.a.
Campania electorală din primăvara anului
1926 a fost una dură faţă de opoziţie. Partidul de guvernământ, cu susţinerea
din umbră a liberalilor, a utilizat armata, jandarmeria şi aparatul de stat
pentru a stânjeni bunul mers al alegerilor. Printre primele măsuri ale
guvernului a fost destituirea din posturi a unor prefecţi, pretori şi primari.
Parte dintre consiliile comunale, abia alese în rezultatul primelor alegeri
comunale din 19 februarie 1926, a fost înlocuită cu comisii comunale. Nici o
persoană nu avea voie să se deplaseze fără autorizaţia prefecturii sau a
comandantului general de la Chişinău.
În nordul Basarabiei, în perioada
campaniei electorale de asemenea s-a semnalat o serie de abuzuri în adresa
Partidului Ţărănesc. Astfel, în judeţul Hotin au avut loc destituiri ale
prefectului şi subprefectului. În judeţul Soroca opoziţia a avut parte de o
serie de surprize: în acest sens, Virgil Madgearu făcea referire la ordonanţele
care cereau preîntâmpinarea sau pedepsirea agitaţiei şi a conspiraţiei contra
siguranţei statului, Coroanei, armatei şi formei de guvernământ.
Situaţia din sudul Basarabiei era la fel
tensionată. Virgil Madgearu, deputat de Tighina din partea Partidului Ţărănesc,
aducea învinuiri Ministrului de interne, Octavian Goga, precum că ar fi trimis
dispoziţii cifrate prefectului de Tighina, în scopul împiedicării opoziţiei de
a face propagandă electorală.
La comiterea abuzurilor a cooperat şi
Corpul IV de armată, care elibera mandate de arestare a „informatorilor” în
folosul guvernamentalilor. De altfel, armata era prezentă la toate secţiile de
vot: la secţia I de vot din Chişinău fusese trimis un detaşament al
Regimentului 25 de Artilerie, la secţia II Călăraşi – un detaşament din
Regimentul 7 Vânători, iar la secţia III Lăpuşna – un detaşament din Regimentul
10 Vânători. În unele localităţi au fost aduşi şi jandarmi, astfel încât
prezenţa în exces a forţelor de ordine a dus la tensionarea spiritelor.
Deputaţii opoziţiei reclamau
falsificarea rezultatelor votului în multe dintre localităţile în care, după
datele acestora, biruise de fapt opoziţia. De exemplu, în comuna Mihăileni,
plasa Râşcani, pentru ţărănişti ar fi votat 600 de alegători, iar pentru
liberali – 68, dar s-a proclamat aleasă lista Partidului Naţional Liberal. În comuna
Alexăndreni, judeţul Bălţi240, se proclama aleasă lista liberalilor doar cu 9
voturi „pentru”. În secţiile de vot Beleavineţ, Lipcani şi Rosoşani din judeţul
Hotin a fost prezent controlul şi judecătorul s-a prezentat ca fiind competent,
ca rezultat majoritatea voturilor le-a obţinut Partidul Ţărănesc.
De asemenea şi liberalii, în persoana
lui T. Constantinescu, îi învinuiau pe membrii Partidului Poporului că ar fi
oprit de la vot peste 11 % din alegători, comparativ cu alegerile precedente.
Partidele care au întrunit cel mai mare
număr de voturi în Basarabia au fost: Partidul Poporului, cu 56,3 % din voturi,
faţă de 52,09 % din voturi pe ţară, Blocul Naţional-Ţărănesc, cu 32 %, faţă de
15,7 % pe ţară, Partidul Naţional Liberal, cu 7 % şi 14,7 % pe ţară; Liga
Apărării Naţional-Creştine, cu 2 %. Conform art. 90 al Legii electorale,
Partidul Poporului se declara grupare majoritară. S-a procedat la o nouă
repartiţie a voturilor pe ţară, obţinându-se următorul procent de mandate:
Partidul Poporului – 60,57 % şi, respectiv, 292 mandate; Partidul Naţional
Ţărănesc – 25,37 % şi 46 mandate; Partidul Naţional Liberal – 8,53 % şi 16
mandate; Liga Apărării Naţional-Creştine – 5,53 % şi, respectiv, 10 mandate.
Din partea Basarabiei, din totalul de 51 mandate 34 au fost repartizate reprezentanţilor
Partidului Poporului, 15 – naţional-ţărăniştilor şi 2 – liberalilor.
Sursa: Svetlana Suveica, Basarabia in primul deceniu interbelic. 1918 - 1928. Modernizare prin reforme
Comentarii
Trimiteți un comentariu