🏛️ Introducere
După înfăptuirea Marii Uniri din 1918, România a intrat într-o etapă crucială de consolidare internațională a noilor granițe. Unirea Bucovinei cu România, proclamată la 28 noiembrie 1918, trebuia recunoscută oficial de marile puteri învingătoare ale Primului Război Mondial. Conferința de Pace de la Paris, deschisă la 18 ianuarie 1919, a fost scena unor negocieri intense, în care delegația română, condusă de Ion I.C. Brătianu, a luptat pentru recunoașterea hotarelor istorice ale Bucovinei.
🌍 Contextul internațional și poziția României
• Conferința de Pace a reunit 32 de state beligerante, dar deciziile erau luate de Consiliul Suprem al celor Patru Puteri: Franța, Anglia, SUA și Italia.
• Delegația română era condusă de Ion I.C. Brătianu, secondat de Nicolae Mișu, cu experți pentru Bucovina: Nicu Flondor (economic) și Alexandru Vitencu (etnografic).
🧭 Dispute teritoriale și presiuni externe
• 1 februarie 1919: Brătianu cere ca Nistrul să fie frontieră naturală, contrar tratatului secret din 1916 care prevedea Prutul ca graniță.
• Martie 1919: Ucraina, prin Sydorenko, revendică teritoriul dintre Prut și Nistru.
• Mai 1919: revendicarea ucraineană se restrânge la valea Ceremușului.
📉 Propunerea americană și delimitarea etnică
• 21 ianuarie 1919: SUA propune împărțirea Bucovinei în două regiuni etnice, lăsând Cernăuțiul României.
• 8 februarie 1919: Comisia de delimitare discută propunerea americană.
• 6 aprilie 1919: se recomandă frontiera etnică, care ar fi exclus un teritoriu cu 85.000 de ucraineni și doar 300 de români.
📝 Reacția delegației române
• 21 iunie 1919: delimitarea etnică este aprobată fără consultarea României.
• 2 iulie 1919: România este informată oficial.
• 4 iulie 1919: Flondor și Vitencu redactează un memoriu argumentând istoric și economic păstrarea nord-vestului Bucovinei.
🚪 Protestul lui Brătianu și schimbarea poziției americane
• 21 iulie 1919: Brătianu părăsește delegația și depune memoriul „România în fața Congresului de Pace”.
• 22–23 iulie 1919: SUA își modifică poziția, propunând ca bazinul Ceremușului să revină României.
• 1 august 1919: Consiliul Superior decide cedarea către Polonia a doar câtorva sate din nord-vestul extrem al Bucovinei.
📜 Tratatul de Pace cu Austria și Tratatul Minorităților
• 10 septembrie 1919: Tratatul de la Saint-Germain este semnat, dar România refuză semnarea din cauza clauzelor privind minoritățile.
• 12 septembrie 1919: Guvernul Brătianu demisionează, urmat de guvernul Artur Văitoianu.
• 12 noiembrie 1919: România primește un ultimatum pentru semnarea tratatelor.
• 10 decembrie 1919: Generalul Constantin Coandă semnează ambele tratate.
✅ Recunoașterea oficială a unirii Bucovinei
• 18 decembrie 1919: România este informată despre decizia finală privind frontiera.
• 23 și 30 iulie 1920: Parlamentul României ratifică Tratatul de Pace cu Austria.
• 4 septembrie 1920: Tratatul intră în vigoare, consfințind unirea Bucovinei cu România, cu excepția a 5 sate atribuite Poloniei.
🧾 Concluzie
Recunoașterea internațională a unirii Bucovinei cu România a fost un proces complex, marcat de presiuni diplomatice, negocieri tensionate și compromisuri. Deși România a pierdut câteva sate din nord-vestul Bucovinei, eforturile delegației române au dus la păstrarea majorității teritoriului istoric. Astfel, după 144 de ani de dominație austriacă, Bucovina a revenit oficial în granițele statului român, consolidând idealul național al Marii Uniri.
Sursa: Constantin Ungureanu, Unirea Bucovinei cu Romania in 1918
Comentarii
Trimiteți un comentariu