Sursa foto: forum.peundemerg.ro
Transportul pe apă a reprezentat o componentă esențială a dezvoltării economice a României, în special în contextul poziționării sale strategice la Dunăre și la Marea Neagră. Deși începuturile navigației comerciale sub pavilion românesc sunt relativ târzii, abia după 1834 în Țara Românească și 1837 în Moldova, liberalizarea navigației și declararea porturilor Brăila și Galați ca porturi libere în 1836 au impulsionat semnificativ transportul naval. Evoluția acestui sector este reflectată fidel în statisticile oficiale, care surprind dinamica navelor maritime și fluviale, a volumului de mărfuri și a numărului de pasageri transportați de-a lungul decadelor.
⚓ Dezvoltarea flotei maritime și fluviale românești
• În perioada 1909–1910, România deținea 10 nave maritime cu o capacitate totală de 25.000 tone greutate brută.
• După Marea Unire, în 1919–1920, flota maritimă a crescut la 14 nave și 37.000 tone.
• Până în preajma celui de-al Doilea Război Mondial, numărul navelor maritime a ajuns la 25, marcând o creștere de 78,6% față de perioada postbelică.
Pe segmentul fluvial:
• În 1916, România avea 202 nave fluviale cu o capacitate de 80.000 tone.
• În 1939, flota fluvială a crescut spectaculos la 725 de nave, totalizând 538.964 tone metrice.
👥 Transportul de pasageri – între ascensiune și declin
• În 1928, Serviciul Navigațiunei Române transporta 17.500 pasageri.
• În 1935, cifra a crescut la 702.500, iar în 1939 s-a atins un vârf de 709.000 pasageri și 28 milioane pasageri-km.
• După al Doilea Război Mondial, transportul de pasageri a scăzut drastic, cu 55% mai puțini călători în 1949 față de 1939.
• În anii ’70, transportul fluvial de pasageri a cunoscut o revenire, atingând un maxim de 2,3 milioane pasageri în 1975.
• După 1989, trendul a devenit descendent, iar în 2016 s-au înregistrat doar 153.000 pasageri și 8 milioane pasageri-km.
⚙️ Evoluția volumului de mărfuri în porturile românești
• În 1906, cerealele dominau comerțul fluvial, cu 1,1 milioane tone la intrare și 2,4 milioane tone la ieșire.
• În 1914, cifrele erau similare: 1 milion tone intrate și 1,5 milioane tone ieșite.
• După Marea Unire, în 1919, alte mărfuri au început să predomine, cu 243.700 tone intrate și 302.400 tone ieșite.
• În perioada interbelică, volumul mărfurilor a crescut lent: de la 1,1 milioane tone în 1920 la 1,6 milioane tone în 1938.
• Cele mai mari volume descărcate au fost în 1926 (2,9 milioane tone), iar cele mai mari volume încărcate în 1936 (3,3 milioane tone).
• Războiul a dus la scăderi drastice în 1944–1945.
📈 Transportul fluvial postbelic – creștere accelerată și stagnare
• În 1950, transportul fluvial înregistra 1,1 milioane tone și 669 milioane tone-km.
• Până în 1989, s-a ajuns la 37,3 milioane tone și 3.700 milioane tone-km – o creștere de 33,9 ori la volum și 5,5 ori la distanță.
• În 1990, s-au transportat 16,7 milioane tone, iar în 2003 s-a atins un nou vârf de 21,9 milioane tone – o creștere de 1,3 ori.
Evoluția transportului naval românesc reflectă nu doar progresul tehnologic și economic, ci și impactul profund al contextului geopolitic. De la începuturile modeste din secolul al XIX-lea, până la apogeul din perioada comunistă și declinul post-1989, navigația pe Dunăre și Marea Neagră a fost un barometru al dezvoltării naționale. Într-o eră în care transportul sustenabil și conectivitatea regională devin priorități, revitalizarea transportului naval românesc poate reprezenta o direcție strategică pentru viitor.
Sursa: Isaic Maniu Alexandru si altii, Romania un secol de istorie. Date statistice
Comentarii
Trimiteți un comentariu