Adoptată în urma modificării Constituției din 1948 și integrată în Constituția Republicii Populare Române din 1952, noua lege electorală a introdus transformări importante față de reglementările anterioare. Reforma urmărea adaptarea mecanismelor electorale la structura politică a statului socialist și la principiile declarate ale „democrației populare”.
🔞 Extinderea drepturilor electorale: scăderea vârstei de vot și de eligibilitate
Legea din 1952 a redus pragurile de vârstă:
• drept de vot de la 21 la 18 ani,
• eligibilitate pentru funcția de deputat de la 25 la 23 de ani.
Numărul de locuitori necesar pentru atribuirea unui mandat de deputat a rămas neschimbat: 40.000 de persoane pentru un mandat.
📣 Publicitatea electorală: un drept „al oamenilor muncii”
O noutate semnificativă a legii o reprezenta posibilitatea candidaților de a beneficia de publicitate electorală. Organizațiile oamenilor muncii și toți cetățenii Republicii Populare Române aveau „dreptul nestânjenit” de a promova candidații prin:
• presă,
• adunări publice,
• alte mijloace de propagandă.
În realitate, acest drept era exercitat în cadrul strict controlat al partidului unic, însă legea îl prezenta ca o formă de participare populară.
🗳️ Procedura de vot: de la liste proporționale la scrutin majoritar
Legea electorală din 1952 a schimbat fundamental tipul de scrutin:
• se renunța la reprezentarea proporțională pe liste (modelul din 1946),
• se introducea scrutinul majoritar uninominal.
Cum vota alegătorul
• intra în cabina de vot,
• lăsa neatins numele candidatului preferat,
• ștergea cu creionul numele candidaților respinși.
Era declarat ales candidatul care obținea 50% + 1 din voturile valabil exprimate în circumscripție.
Balotajul
Dacă niciun candidat nu obținea majoritatea absolută:
• se organiza al doilea tur,
• între primii doi candidați,
• în maximum două săptămâni de la primul scrutin.
Alegeri parțiale
Dacă un mandat devenea vacant, se organizau noi alegeri în termen de cel mult două luni.
✔️ Condiția de validare a alegerilor: pragul de participare
Legea introducea pentru prima dată un prag minim de prezență:
• alegerile erau valabile doar dacă participau cel puțin jumătate plus unu dintre alegătorii înscriși pe liste.
Dacă pragul nu era atins, comisia electorală era obligată să repete alegerile în termen de maximum două săptămâni.
Sursa: Mihaela Melinte, Sistemul electoral din Romania in perioada regimului comunist
Comentarii
Trimiteți un comentariu