Legea electorală a Republicii Socialiste România nr. 67 din 20 decembrie 1974 a introdus modificări importante față de reglementările anterioare, adaptând procesul electoral la prevederile Constituției din 1965 și la structura politică a statului socialist. Elementul central al noii legi era definirea rolului dominant al Frontului Unității Socialiste (F.U.S.), organism politic permanent aflat sub conducerea Partidului Comunist Român.
🟥 Rolul F.U.S. în organizarea alegerilor
Legea stabilea explicit că F.U.S. era responsabil pentru:
• organizarea și coordonarea alegerilor,
• mobilizarea cetățenilor,
• desfășurarea campaniilor electorale,
• propunerea candidaților pentru Marea Adunare Națională și consiliile populare.
Dreptul de a depune candidaturi aparținea exclusiv F.U.S., iar după validarea candidaturilor, același organism avea libertatea de a promova candidații „în adunări, prin presă, radio, televiziune sau alte mijloace de publicitate”.
🗳️ Circumscripții și durata mandatelor
Pentru fiecare circumscripție electorală puteau fi depuse mai multe candidaturi, însă se alegea un singur deputat.
Durata mandatelor:
• deputații Marii Adunări Naționale: 5 ani,
• consiliile populare județene și ale municipiului București: 5 ani,
• consiliile populare municipale, ale sectoarelor Bucureștiului, orașelor și comunelor: 2 ani și jumătate.
Legea respecta prevederea constituțională privind reducerea numărului deputaților Marii Adunări Naționale la 349, stabilind numărul circumscripțiilor în consecință.
📝 Procedura de vot: completări și particularități
Față de legislația anterioară, legea din 1974 introducea o prevedere nouă privind modul de validare a votului:
• alegătorul trebuia să taie de pe buletin numele candidaților pe care nu îi susținea;
• dacă lăsa neșterse toate numele, votul era considerat valabil pentru candidatul care obținea cele mai multe voturi în circumscripția respectivă.
Această regulă întărea caracterul formal al competiției electorale, într-un sistem în care candidații proveneau oricum din aceeași structură politică.
🟥 Revocarea deputaților – o noutate legislativă
Legea electorală din 1974 introducea pentru prima dată în România socialistă un capitol dedicat revocării deputaților. Aceștia puteau fi retrași din funcție dacă:
• nu își îndeplineau atribuțiile,
• pierdeau încrederea alegătorilor,
• comiteau fapte „contrare eticii și echității socialiste”.
Dreptul de a propune revocarea aparținea exclusiv F.U.S., fie din proprie inițiativă, fie la solicitarea organizațiilor componente.
Sursa: Mihaela Melinte, Sistemul electoral din Romania in perioada regimului comunist
Comentarii
Trimiteți un comentariu