Compromisul stabilit între Brașov, sprijinit de puterea regatului ungar, și Țara Românească a fost consfințit prin două privilegii fundamentale care au reglementat statutul negustorilor brașoveni în interiorul țării și tranzitul lor către spațiile comerciale externe. Cele două acte esențiale sunt privilegiul emis de Vlaicu Vodă la 20 ianuarie 1368 și cel acordat de Mircea cel Bătrân la 6 august.
🏛️ Un statut comercial privilegiat pentru Brașov
Privilegiile acordate brașovenilor vizau în primul rând accesul lor comercial către Dunăre și Marea Neagră, facilitând legătura cu sud-estul european și Orientul Apropiat. Negustorii brașoveni beneficiau de:
• libertate de circulație cu mărfurile lor,
• protecție împotriva măsurilor protecționiste, precum depozitul obligatoriu,
• un regim vamal extrem de avantajos,
• libertate largă pe piața internă a Țării Românești.
Aceste avantaje reprezentau un privilegiu „exorbitant”, impus de Brașov în contextul rivalității politice și teritoriale dintre Ungaria și Țara Românească.
🧾 Regimul vamal: Câmpulung, Rucăr și drumul Brăilei
Privilegiul din 1368
• Introducea o vamă tricesimală la intrarea în țară, la Câmpulung, care funcționa ca vamă centrală.
• La ieșirea spre Dunăre, mărfurile erau din nou taxate.
• Pe drumul Brăilei, brașovenii plăteau vamă doar la întoarcere, ceea ce făcea ruta extrem de avantajoasă.
Așezământul vamal din 1413
• Înlocuia vama tricesimală cu o taxă fixă la Rucăr, aplicată doar anumitor produse.
• La ieșirea din țară și la întoarcere, mărfurile erau supuse vămii.
Scutiri de vămi interne
• Brașovenii erau total scutiți de vămile orășenești pentru mărfurile tranzitate.
• Privilegiul din 1368 a eliminat explicit vama de la Slatina, facilitând legătura comercială cu Vidinul.
• Produsele meșteșugărești brașovene (fier, pânză, săbii, cuțite, arcuri etc.) erau complet scutite de taxe.
• Produsele naturale cumpărate din Țara Românească (pește, piei, animale, brânză) erau taxate doar la Rucăr și, în unele cazuri, în târgurile de pe traseu.
⚖️ Răspunderea individuală și protecția juridică
Privilegiile lui Vlaicu și Mircea au introdus un principiu important: negustorii brașoveni răspundeau individual pentru datoriile lor, iar locuitorilor Țării Românești le era interzis să se îndrepte împotriva altor brașoveni pentru recuperarea prejudiciilor. Aceasta contrazicea tradiția medievală a răspunderii solidare și reprezenta o concesie juridică majoră.
🔄 Continuitatea privilegiilor și consolidarea unui raport inegal
Privilegiile acordate de Vlaicu și Mircea au rămas baza relațiilor comerciale dintre Brașov și Țara Românească. Succesorii lui Mircea au confirmat în mod repetat aceste acte, păstrând esența lor și introducând doar modificări minore.
În practică, brașovenii au fost asimilați localnicilor în comerțul extern și au beneficiat de drepturi egale sau chiar superioare în interiorul țării. Regimul vamal, care impunea doar două taxe – una la intrare și una la ieșire – le oferea un avantaj comparabil cu cel al negustorilor autohtoni.
⚠️ Un raport comercial profund inegal
Deși brașovenii se bucurau de libertate comercială deplină în Țara Românească, negustorii munteni se loveau în Transilvania de dreptul de depozit al Brașovului, consolidat prin numeroase privilegii acordate de Ludovic de Anjou. Această asimetrie a generat un raport comercial vădit inegal, favorabil Brașovului și, implicit, regatului ungar.
🌍 Consecințe geopolitice
Zona de contact teritorial dintre Țara Românească și Transilvania s-a transformat, prin conflicte și compromisuri, într-un spațiu de liberă circulație comercială. Deși Țara Românească și-a impus controlul asupra drumurilor către Dunărea de Jos, acest control a fost obținut cu prețul unor concesii comerciale excepționale în favoarea Brașovului.
Sursa: Serban Papacostea, Geneza statului in evul mediu romanesc
Comentarii
Trimiteți un comentariu