Proiectul Grecesc și Criza Orientală (1787-1792): Planul Secret de Partajare a Imperiului Otoman

 La sfârșitul secolului al XVIII-lea, Europa a fost martora unuia dintre cele mai ambițioase planuri geopolitice din istorie: „Proiectul Grecesc”. Conceput de împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei și susținut (cu rezerve) de Iosif al II-lea al Austriei, acest plan viza nici mai mult, nici mai puțin decât desființarea Imperiului Otoman și reconstrucția hărții Balcanilor.

1. Ce a fost „Proiectul Grecesc”?

În 1782, printr-o corespondență secretă între Sankt Petersburg și Viena, Ecaterina a II-a propunea un plan radical de reîmpărțire a teritoriilor otomane:

• Rusia urma să anexeze Crimeea, Kubanul și litoralul Mării Negre până la Nistru.

• Austria trebuia să primească Serbia, Bosnia, Istria și Dalmația.

• Statul Dacia: Se propunea crearea unui stat tampon independent (format din Moldova și Țara Românească), condus de un principe ortodox.

• Noul Bizanț: Reînvierea Imperiului Bizantin la Constantinopol, avându-l ca împărat pe nepotul țarinei, principele Constantin.

2. Anexarea Crimeii și tensiunile diplomatice

Fără a aștepta un consens european, Rusia a anexat Crimeea în 1783, consolidându-și poziția la Marea Neagră prin construcția bazei navale de la Sevastopol. Deși Franța, prin diplomatul Vergennes, a încercat să mențină integritatea Porții prin mediere, presiunea austro-rusă a devenit insuportabilă pentru otomani.

În 1787, Sultanul, provocat de vizita triumfală a Ecaterinei la Kherson și de ultimatumurile diplomatice, declară război Rusiei, declanșând o nouă etapă a Crizei Orientale.

3. Războiul pe mai multe fronturi (1787-1792)

Conflictul a transformat estul Europei într-un câmp de luptă imens:

• Frontul Dunărean: Trupele austriece au ocupat Belgradul (1789) și Bucureștiul, în timp ce rușii au obținut o victorie zdrobitoare la Ismail.

• Diversiunea Prusacă: Sub regele Frederic-Wilhelm al II-lea, Prusia a încercat să destabilizeze Austria, susținând revoltele din Ungaria și Belgia.

• Intervenția Suediei: Regele Gustav al III-lea a atacat Rusia în nord, sperând să recupereze teritoriile finlandeze, dar a fost forțat să semneze „pacea albă” de la Voerelæ (1790).

4. Finalul crizei: Tratatele de la Șiștov și Iași

În ciuda succeselor militare, moartea lui Iosif al II-lea în 1790 și izbucnirea Revoluției Franceze au schimbat prioritățile marilor puteri.

1. Tratatul de la Șiștov (1791): Austria, aflată în criză internă, restituie otomanilor aproape toate cuceririle.

2. Tratatul de la Iași (1792): Rusia semnează pacea cu Turcia, obținând cetatea Otchakov și stabilind frontiera pe Nistru. Această etapă marchează și fondarea orașului Odessa (1794).

5. Rolul Angliei și noua balanță a puterii

Un factor decisiv în oprirea expansiunii ruse a fost Anglia. Guvernul de la Londra a început să vadă în Imperiul Otoman un element esențial pentru echilibrul european și protecția rutelor către Asia. Această schimbare de paradigmă a pus bazele „Chestiunii Orientale” care va domina diplomația secolului al XIX-lea.

---

Tabel Cronologic: Evenimente Cheie (1780-1792)

Anul	Evenimentul	Consecința
1782	Elaborarea „Proiectului Grecesc”	Planul de partajare a teritoriilor otomane.
1783	Anexarea Crimeii de către Rusia	Rusia devine putere dominantă la Marea Neagră.
1787	Ultimatumul otoman	Începerea războiului ruso-austro-turc.
1789	Ocuparea Belgradului	Succes militar austriac major.
1791	Tratatul de la Șiștov	Austria se retrage din conflict.
1792	Tratatul de la Iași	Frontiera rusă ajunge pe Nistru.

Sursa: Mircea BRIE Ioan HORGA, RELAŢIILE INTERNAŢIONALE DE LA ECHILIBRU LA SFÂRŞITUl CONCERTULUI EUROPEAN