În perioada 1830-1833, Confederația Germană a devenit teatrul unei lupte surde între aspirațiile naționale, alimentate de evenimentele din Franța și Polonia, și „pumnul de fier” al absolutismului condus de cancelarul Metternich.
Ecoul Revoluțiilor Europene în Statele Germane
Succesele liberale din Paris (iulie 1830) și insurecția poloneză au servit drept catalizatori pentru statele germane. Între septembrie 1830 și ianuarie 1831, revoluționarii din Brunswick, Hessa-Kassel, Saxonia și Hanovra au reușit să smulgă constituții liberale de la suveranii lor.
Totuși, aceste mișcări au suferit de:
Lipsă de coordonare: Acțiunile au fost izolate, permițând o reacție rapidă a forțelor conservatoare.
Absența unui program unitar: Obiectivele variau de la reforme administrative locale la idealuri de unitate națională încă neclare pentru mase.
Radicalizarea Mișcării: Banchetul de la Hambach (1832)
Represiunea nu a oprit spiritul naționalist, ci l-a accentuat. Un moment de referință a fost ziua de 27 mai 1832, când liberalii și republicanii au organizat un mare eveniment în Palatinat pentru a celebra ideea de unitate germană.
Reacția lui Metternich a fost imediată și drastică:
A obligat Dieta să voteze un protocol cu șase articole (28 iulie 1832) pentru controlul strict al presei și al asociațiilor politice.
A înăbușit tentativa de lovitură de stat a studenților și ziariștilor din 3 aprilie 1833, care vizau eliberarea întregii Germanii.
Tratatul de la Munchengratz (1833): Solidaritatea Monarhilor
Eșecul revoluționarilor germani a oferit puterilor conservatoare ocazia de a se regrupa. La 6 septembrie 1833, s-a semnat Tratatul de la Munchengratz între:
Austria (Metternich)
Rusia (Țarul Nicolae I)
Prusia
Clauzele principale ale acordului:
Asistență reciprocă: Rusia s-a angajat să ajute Austria în reprimarea mișcărilor liberale din Confederația Germană.
Trocul geopolitic: În schimb, Austria renunța la anumite interese în Imperiul Otoman și sprijinea menținerea controlului rus asupra Poloniei.
Dreptul de intervenție: Cele trei puteri și-au reafirmat dreptul de a interveni militar oriunde status quo-ul absolutist era amenințat.
Contraponderea Liberală: Anglia și Franța
Alianța de la Munchengratz a alarmat puterile occidentale. Deși rivalitățile comerciale din Mediterana au împiedicat un acord defensiv total, Franța și Marea Britanie s-au apropiat în aprilie 1834.
Această colaborare s-a concentrat pe sprijinirea liberalismului în Peninsula Iberică (Spania și Portugalia), creând o barieră ideologică în fața influenței absolutiste a „Sfintei Alianțe” reînnoite.
Sursa: Mircea BRIE Ioan HORGA, RELAŢIILE INTERNAŢIONALE DE LA ECHILIBRU LA SFÂRŞITUl CONCERTULUI EUROPEAN
Comentarii
Trimiteți un comentariu