Perioada imediat următoare domniei lui Alexandru cel Bun a reprezentat unul dintre cele mai instabile momente din istoria medievală a Moldovei. Moartea voievodului a lăsat în urmă un vid de putere care a generat fenomenul de diarhie – o guvernare duală, unică și devastatoare, în care doi domni rivali au condus țara simultan, trăgând-o în direcții opuse.
Ce a fost Diarhia Moldovei?
Diarhia a apărut în 1436, când fiii lui Alexandru cel Bun, Iliaș și Ștefan al II-lea, și-au împărțit autoritatea. Această situație nu a fost doar o simplă dispută familială, ci o paralizie a statului:
Rezidențe separate: Cei doi domni locuiau în orașe diferite, ceea ce a dus la o fragmentare administrativă și teritorială a Moldovei.
Influențe externe: Moldova a devenit un teren de joc pentru marile puteri vecine. Iliaș s-a orientat către Polonia (căreia i-a prestat un omagiu umilitor la Liov), în timp ce Ștefan al II-lea a căutat independența și alianțe cu lumea ortodoxă bizantină și sud-slavă.
Conflictul religios: Uniunea de la Florența și implicațiile sale
Un punct de cotitură în acest conflict a fost Conciliul de la Ferrara-Florența (1439). Delegația moldovenească a participat la semnarea actului de unire a bisericilor, însă acasă, atitudinile au fost divergente:
Iliaș: Fiind legat de Polonia catolică, a fost mai concesiv față de unirea cu Roma.
Ștefan al II-lea: A fost un susținător al ortodoxiei tradiționale antiunioniste. Această poziție i-a adus sprijinul tacit al Constantinopolului, consolidându-i legitimitatea în fața populației, un aspect vizibil în titlurile bizantine pe care a început să le folosească (precum „hypatos”).
Lupta pentru supraviețuire și finalul sângeros
Pe măsură ce pericolul otoman și tătărăsc creștea, iar presiunea Ungariei (prin Iancu de Hunedoara) se intensifica, fragilitatea diarhiei a devenit fatală.
Ștefan al II-lea a încercat să întărească statul prin măsuri defensive, cum ar fi fortificarea Cetății Albe în 1440. Cu toate acestea, conflictele fratricide au continuat până la deznodământul tragic:
Orbitrea lui Iliaș: În 1444, după ce Iliaș a încercat să revină pe tron, a fost capturat și orbit de fratele său, Ștefan.
Asasinarea lui Ștefan al II-lea: Nici succesul lui Ștefan nu a fost de durată. În 1447, fiul lui Iliaș, Roman al II-lea, a organizat o lovitură de stat cu sprijin polon, reușind să-l captureze și să-l execute pe unchiul său.
Diarhia s-a dovedit a fi un experiment politic eșuat care a lăsat Moldova vulnerabilă, demonstrând că dezbinarea internă este, întotdeauna, cel mai mare dușman al unui stat.
Sursa: Mihai MAXIM Carnii MUREŞANU Ştefan ŞTEFĂNESCU Tudor TEOTEOI Ion TODERAŞC, Virgil VĂTĂŞIANU, Istoria Romanilor, Academia Romana, Vol. IV
Comentarii
Trimiteți un comentariu