Sursa foto: historia.ro
Istoria României interbelice este marcată de momente de un dramatism cinematografic, însă puține episoade egalează în tensiune și consecințe politice ziua de 6 iunie 1930. Revenirea inopinată a principelui Carol, sub identitatea falsă de „Eugène Nicolas”, a pus capăt Regenței și a instaurat un deceniu de autoritarism regal sub sceptrul lui Carol al II-lea.
Cum a reușit un principe care renunțase oficial la tron să redevină rege în mai puțin de 48 de ore? Totul s-a decis într-o „noapte albă” la Palatul Cotroceni.
1. Planul „Eugène Nicolas”: O Revenire de Film
Cunoscând nemulțumirea populației față de guvernul condus de Iuliu Maniu și slăbiciunea instituțională a Regenței, Carol a decis să forțeze mâna destinului. Ajutat de o rețea de ofițeri loiali, printre care coloneii Paul Teodorescu și Gabriel Marinescu, acesta a zburat de la München la București pe 6 iunie 1930.
Deși avionul său a aterizat pe Băneasa în loc de Cotroceni din cauza unor defecțiuni tehnice, „operațiunea” a fost un succes. Sub protecția armatei, Carol a ajuns la Palatul Cotroceni, unde a fost întâmpinat cu brațele deschise de fratele său, principele Nicolae.
2. Negocierea de la Cotroceni: Iuliu Maniu vs. Carol
Punctul critic al Restaurației a fost discuția dintre șeful guvernului, Iuliu Maniu, și pretendentul la tron. Maniu, un om al principiilor juridice, se afla într-o dilemă morală: jurase credință regelui minor Mihai I și trebuia să respecte actul de la 4 ianuarie 1926.
Condițiile lui Iuliu Maniu:
Pentru a accepta revenirea lui Carol, Maniu a pus două condiții fundamentale:
Tranziția legală: Carol să intre inițial în Regență, urmând ca ulterior Parlamentul să anuleze actul de renunțare la tron.
Moralitatea vieții private: Refacerea căsătoriei cu principesa Elena și ruperea definitivă a relației cu Elena Lupescu.
Tenace, Carol a simulat acceptarea „în principiu”, deși în forul său interior era indignat de cerințele „domnului prezident”. Realizând că Maniu nu este dispus să folosească forța pentru a-l expulza, Carol a început imediat să invite la Cotroceni lideri politici din toate taberele pentru a-l izola pe primul-ministru.
3. Pelerinajul Politic: Cine L-a Susținut pe „Salvator”?
În noaptea de 6 spre 7 iunie, Palatul Cotroceni a devenit centrul puterii în România. Figuri marcante s-au grăbit să-și depună jurământul de credință:
Nicolae Iorga: Deși inițial sceptic, a acceptat ideea ca tatăl să preia frâiele statului.
Ion Mihalache și Grigore Iunian: Lideri țărăniști care au ignorat condițiile morale ale lui Maniu, axându-se pe soluția juridică de anulare a actului din 1926.
Alexandru Averescu și Nae Ionescu: Susținători fervenți ai restaurației, văzând în Carol un simbol al autorității necesare.
4. Lovitura de Grație: Dezbinarea Liberalilor
Carol a demonstrat o abilitate politică remarcabilă, încercând să spargă unitatea Partidului Național-Liberal. L-a chemat la negocieri pe Gheorghe Brătianu, reprezentantul „tinerilor liberali”, promițându-i un guvern de concentrare națională.
Această manevră a provocat o ruptură profundă în rândul liberalilor. În timp ce Vintilă Brătianu și I.G. Duca au rămas intransigenți (Duca declarând celebru că preferă „să i se taie mâna” decât să o întindă „aventurierului”), Gheorghe Brătianu a optat pentru colaborare, fiind ulterior exclus din partid.
5. Succesul Faptului Împlinit
În dimineața zilei de 7 iunie, era clar că planul lui Maniu de a-l menține pe Carol în Regență eșuase. Susținut de armată, de o mare parte a PNȚ și de intelectualitatea influentă, Carol a cerut să fie proclamat rege direct.
Simțindu-se trădat de proprii miniștri și incapabil să oprească valul carlist fără a provoca un război civil, Iuliu Maniu și-a prezentat demisia. Calea către tron era acum liberă. Pe 8 iunie 1930, Parlamentul anula actul de la 4 ianuarie 1926, iar Carol al II-lea devenea oficial regele României.
Concluzie: Moștenirea Restaurației
Revenirea lui Carol al II-lea a fost mai mult decât o schimbare de monarh; a fost momentul în care „faptul împlinit” a învins legalismul constituțional. Acest eveniment a pus bazele unui regim personal care va culmina în 1938 cu dictatura regală, marcând iremediabil politica românească până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial.
Sursa: Coord. Ioan Scurtu, Istoria Romanilor, Academia Romana, Vol. VIII
Comentarii
Trimiteți un comentariu