Sursa foto: ro.wikipedia.org
După moartea Regelui Carol I, România s-a aflat într-un moment de răscruce. Noul suveran, Regele Ferdinand I, trebuia să navigheze printre promisiunile Puterilor Centrale și garanțiile Antantei, totul sub presiunea unei opinii publice care cerea cu fervoare eliberarea Transilvaniei.
1. Regele Ferdinand I și Regina Maria: O Nouă Orientare Dinastică
Deși de origine germană (Hohenzollern), Regele Ferdinand a înțeles rapid că datoria sa primară este față de poporul român. Spre deosebire de unchiul său, Ferdinand a declarat că va fi un rege constituțional, lăsând țara să decidă drumul de urmat.
Un rol crucial l-a jucat Regina Maria. Verișoară primară cu Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei și cu Regele George al V-lea al Marii Britanii, ea a fost cel mai fervent susținător al cauzei Antantei în interiorul familiei regale, influențând decisiv orientarea politică a soțului său.
2. Ion I.C. Brătianu: „Sfinxul” de la București
Prim-ministrul Ion I.C. Brătianu a condus negocierile cu o prudență extremă, fiind supranumit „Sfinxul” pentru capacitatea sa de a nu-și dezvălui planurile până în ultimul moment. Obiectivele sale au fost clare:
Recunoașterea drepturilor României asupra Transilvaniei, Bucovinei și Banatului.
Garanții militare și aprovizionare constantă cu armament din partea aliaților.
Evitarea unei păci separate care ar fi lăsat România izolată.
3. Tensiunile cu Rusia și Tratativele Secrete
Negocierile cu Rusia au fost cele mai dificile. Țarul dorea intervenția imediată a României pentru a ușura presiunea de pe frontul rusesc, însă era reticent în a recunoaște granițele unui regat român puternic.
„Rusia nu voia să se constituie, la graniţele sale, un mare și puternic regat românesc.”
În acest timp, economia României era un câmp de luptă între marile puteri. Deși Germania domina exporturile de cereale, Antanta a început să acorde credite masive pentru înarmare, contracarând influența economică a Puterilor Centrale.
4. Opoziția și Curentele de Opinie
Societatea românească era fragmentată:
Pro-Antanta: Conduși de Take Ionescu și Nicolae Filipescu, aceștia cereau intrarea imediată în război. Celebru rămâne îndemnul lui Filipescu către rege: „Să te încoronezi la Alba Iulia sau să mori pe câmpia de la Turda!”
Filogermanii: Personalități precum P.P. Carp sau Alexandru Marghiloman (care prefera totuși neutralitatea definitivă) se temeau de expansiunea Rusiei.
Socialiștii: Susțineau o neutralitate sinceră, culminând cu incidentele tragice de la Galați din iunie 1916.
5. August 1916: Semnarea Tratatului de Alianță
În cel mai strict secret, la 4/17 august 1916, în locuința lui Vintilă Brătianu, s-au semnat documentele care schimbau soarta țării: Tratatul politic și Convenția militară. România se angaja să intre în război alături de Franța, Marea Britanie, Rusia și Italia.
Brătianu a insistat ca aliații să trimită artilerie grea și avioane (aeroplane), elemente esențiale pentru o armată care, deși crescuse numeric de la 400.000 la peste 800.000 de soldați, era încă deficitară la capitolul dotare tehnică.
Sursa: Coord. Gheorghe Platon, Istoria Romanilor, Academia Romana, Vol. VII, TOM II
Comentarii
Trimiteți un comentariu