Perioada dintre iunie 1932 și noiembrie 1933 reprezintă unul dintre cele mai dramatice segmente ale istoriei interbelice a României. A fost o epocă a extremelor: de la greve sângeroase și crize economice profunde, până la intrigi de palat și ascensiunea mișcărilor extremiste.
În acest articol, analizăm cum a navigat Partidul Național-Țărănesc (PNȚ) prin meandrele politicii sub sceptrul lui Carol al II-lea, într-un moment în care democrația românească începea să dea primele semne de fractură.
1. Alegerile din 1932 și Ascensiunea Gărzii de Fier
După eșecul guvernării „peste partide” a lui Nicolae Iorga, Carol al II-lea a apelat din nou la național-țărăniști. Guvernul condus de Alexandru Vaida-Voevod a organizat alegerile din 17 iulie 1932. Rezultatele au reflectat o fărâmițare a opțiunilor electorale:
PNȚ: 40,30% (victorie obținută cu dificultate);
PNL (I.G. Duca): 13,63%;
Gruparea Corneliu Zelea Codreanu: 2,37% (prima depășire a pragului electoral).
Intrarea legionarilor în Parlament a semnalat începutul unei noi ere în politica românească, marcată de naționalism radical și confruntare directă.
2. Planul de la Geneva și Pierderea Suveranității Financiare
Sub presiunea Marii Crize Economice, România a fost forțată să ceară „colaborarea tehnică” a Societății Națiunilor. La 28 ianuarie 1933, guvernul a semnat celebrul „Plan de la Geneva”.
Acest acord punea finanțele României sub controlul experților străini, impunând măsuri de austeritate severe: noi impozite, reduceri bugetare și a treia „curbă de sacrificiu” (reduceri de salarii cu 10-12%). Deși semnat, planul a fost dur criticat de Iuliu Maniu și Ion Mihalache, care vedeau în el o atingere gravă adusă suveranității naționale.
3. Ianuarie - Februarie 1933: Grivița și Starea de Asediu
Limita suportabilității populației a fost atinsă în primele luni ale anului 1933. Grevele ceferiștilor și petroliștilor au zguduit țara.
Masacrul de la Atelierele Grivița
Conflictul a culminat pe 16 februarie 1933, când guvernul, prin Armand Călinescu, a ordonat evacuarea forțată a Atelierelor Grivița din București folosind armata. Rezultatul a fost tragic:
3 morți (oficial);
16 răniți grav;
Peste 2.000 de arestări.
Aceste evenimente au fost folosite de Partidul Comunist din România (PCdR) pentru propagandă, deși influența lor reală era încă limitată.
4. „Afacerea Škoda” și Compromiterea PNȚ
În martie 1933, un scandal de corupție uriaș a explodat: Afacerea Škoda. Contractul pentru înarmarea armatei cu uzinele cehoslovace a scos la iveală comisioane ilegale și prețuri umflate.
Camarila regală a folosit acest scandal pentru a-l compromite pe Iuliu Maniu, sub a cărui guvernare anterioară fusese semnat contractul. Reprezentantul firmei, Bruno Seletzki, a fost condamnat pentru spionaj, dar dauna de imagine asupra PNȚ a fost ireparabilă.
5. Structura Partidului Comunist: O Statistică Revelatoare
Deși activ în mișcările sociale, PCdR rămânea o forță marginală și preponderent minoritară. O statistică din 1933 oferă o imagine clară asupra compoziției partidului:
| Categorie | Număr Membri | Procentaj Etnic Aproximativ |
| Total Membri | 1.665 | 100% |
| Români (incl. moldoveni) | 445 | 26% |
| Maghiari | 440 | 26,4% |
| Evrei | 300 | 18% |
| Bulgari, Ruși, Ucraineni | 310 | 18,6% |
| Diverse naționalități | 170 | 10,2% |
Este remarcabil faptul că românii reprezentau doar 26% din membrii PCR, deși constituiau 72% din populația țării la acea vreme.
6. Ruptura dintre Maniu și Vaida-Voevod
Unul dintre cele mai importante efecte ale acestei perioade a fost fractura internă din PNȚ. Iuliu Maniu a demisionat în ianuarie 1933 din cauza refuzului regelui de a demite membri ai camarilei regale (Gabriel Marinescu și Puiu Dumitrescu).
Faptul că Alexandru Vaida-Voevod a acceptat să conducă noul guvern fără Maniu a marcat o „ruptură sufletească” între cei doi lideri, slăbind decisiv cel mai mare partid democratic al țării.
Concluzie: Umbra Camarilei și Criza Regimului
Cea de-a doua guvernare național-țărănistă s-a încheiat cu un sentiment de eșec generalizat. În trei ani de la restaurația lui Carol al II-lea, România schimbase 9 guverne.
Iuliu Maniu avertiza profetic: „Ne apropiem de o criză a regimului monarhic”. Forțele oculte din jurul Palatului, cunoscute sub numele de Camarilă, reușiseră să macine partidele politice, pregătind terenul pentru autoritarismul de la sfârșitul deceniului.
Sursa: Coord. Ioan Scurtu, Istoria Romanilor, Academia Romana, Vol. VIII
Comentarii
Trimiteți un comentariu